| Bucureşti | |||
| — Capitala României — | |||
 |
|||
|
|||
| Poreclă: „Micul Paris” | |||
  Bucureşti
|
|||
| Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
| Ţară |  România |
||
| Prima atestare | 1459 | ||
| Subdiviziuni |
6 sectoare
|
||
| Guvernare | |||
| - Primar | Sorin Oprescu (Independent, ales 2008) | ||
| Suprafaţă | |||
| - Municipiu | 228 km² | ||
| - Urbană | 238 km² | ||
| - Metropolitană | 5046,1 km² | ||
| Altitudine maximă | 90 metri n.m. | ||
| Altitudine minimă | 60 metri n.m. | ||
| Populaţie (est. iulie 2007) | |||
| - Municipiu | 1.931.838 locuitori | ||
| - Densitate | 8.510 loc./km² | ||
| - Metropolitană | 2.600.000 | ||
| Fus orar | EET (UTC+2) | ||
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) | ||
| Cod poştal | 0xxxxx | ||
| Prefix telefonic | +40 (0)21 | ||
| Plăcuţe de înmatriculare | B | ||
| Site: Site oficial al oraşului (ro) | |||
Bucureşti este capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai mare oraş, centru industrial şi comercial al ţării. Populaţia de peste două milioane de locuitori face ca Bucureştiul să fie a şasea capitală după mărime din Uniunea Europeană.
Prima menţiune a localităţii apare în 1459. În 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale şi mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă şi elita bucureşteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are acelaşi nivel administrativ ca şi un judeţ şi este împărţită în şase sectoare.
modifică Geografie
modifică Aşezare geografică
Acest Oraş se află în sud-estul ţării, între Ploieşti la nord şi Giurgiu la sud. Oraşul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se afla Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Campia Burnazului.
modifică Apele, flora şi fauna
Bucureştiul se află situat pe malurile râului Dâmboviţa, ce se varsă în Argeş, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul oraşului, precum Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina, iar în centrul oraşului există un lac, în Parcul Cişmigiu. Acest lac, fostă baltă în vechiul oraş medieval, este înconjurat de Grădina Cişmigiu, inaugurată în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer. Pe lângă Cişmigiu, există un numar de parcuri mari: Parcul Herăstrău (cu Muzeul Satului) şi Grădina Botanică (cea mai mare din România şi care cuprinde peste 10.000 de specii de plante, inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut şi ca Parcul Titan, sau Parcul IOR) şi multe parcuri mai mici, precum şi spaţii verzi amenajate de primăriile de sector.
modifică Clima
Clima în capitală este specifică României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri, iarnă, primăvară, vară şi toamnă. Iernile în Bucureşti sunt destul de blânde cu puţine zăpezi şi temperaturi ridicate, în timp ce în ultimii ani verile sunt foarte calde, chiar caniculare (cu temperaturi foarte ridicate de pâna la 45 de grade la umbră) şi cu puţine precipitaţii. Aceasta face ca diferenţele de temperatură iarnă - vară să fie de pâna la 60 de grade.
modifică Repere geografice
modifică Distanţele dintre Bucureşti şi alte oraşe din România pe cale rutieră şi feroviară
|
|
modifică Distanţele pe cale rutieră faţa de principalele oraşe din Europa
| Nume român | Nume original | Ţară | Distanţă | Direcţie |
|---|---|---|---|---|
| Amsterdam | Amsterdam | Ţările de Jos | 2.398 km | nord-vest |
| Atena | Αθήνα – Athína | Grecia | 1.106 km | sud |
| Barcelona | Barcelona | Spania | 2.597 km | vest |
| Belgrad | Београд – Beograd | Serbia | 619 km | vest |
| Berlin | Berlin | Germania | 1.646 km | nord-vest |
| Berna | Bern, Berne | Elveţia | 1.893 km | vest |
| Bruxelles | Brussel | Belgia | 2.136 km | nord-vest |
| Budapesta | Budapest | Ungaria | 788 km | vest |
| Chişinău | Chişinău | Republica Moldova | 436 km | nord |
| Copenhaga | København | Danemarca | 2.231 km | nord-vest |
| Frankfurt pe Main | Frankfurt am Main | Germania | 1.744 km | vest |
| Kiev | Київ – Kiiv | Ucraina | 888 km | nord |
| Istanbul | İstanbul | Turcia | 681 km | sud |
| Londra | London | Regatul Unit | 2.502 km | nord-vest |
| Madrid | Madrid | Spania | 3.189 km | vest |
| Marsilia | Marseille | Franţa | 2.141 km | vest |
| Milano | Milano | Italia | 1.642 km | vest |
| Moscova | Москва – Moscva | Rusia | 1.758 km | nord-est |
| Paris | Paris | Franţa | 2.295 km | nord-vest |
| Roma | Roma | Italia | 1.898 km | sud-vest |
| Sofia | София – Sofiia | Bulgaria | 373 km | sud |
| Stockholm | Stockholm | Suedia | 2.846 km | nord |
| Varşovia | Warszawa | Polonia | 1.240 km | nord-vest |
| Viena | Wien | Austria | 1.022 km | vest |
modifică Istorie
Legenda spune că Bucureşti a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, Bucureşti a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârşit de secol XIV.
Pe malurile Masacrului şi ale Colentinei este atestată cultura paleolitică şi neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunităţi în zonele Dudeşti, Lacul Tei şi Bucureştii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului şi până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popeşti-Leordeni şi Popeşti-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuinţe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu.
Aşezarea este atestată documentar la 20 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti, prin care se întăreşte o moşie unor boieri. Cetatea Dâmboviţei, cum mai apare în primii ani oraşul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgşor la Giurgiu, în ultima aşezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureştiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reşedinţă domnească. În anii 1558 - 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaş de cult din oraş păstrat în forma sa iniţială.
În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureştiul devine capitala Ţării Româneşti, moment în care se trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înfiinţează prima instituţie de învăţământ superior, Academia Domnească (1694) şi este construit Palatul Mogoşoaiei (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704, ia fiinţă la iniţiativa spătarului Mihai Cantacuzino Spitalul Colţea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu şi un cutremur şi reconstruit în 1888. În scurt timp, Bucureştii se dezvoltă din punct de vedere economic; se remarcă creşterea numărului meşteşugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, pânzarilor, şalvaragiilor, zăbunarilor ş.a). Odată cu acestea continuă modernizarea oraşului. Sunt create primele manufacturi, cişmele publice, iar populaţia se măreşte continuu prin aducerea de locuitori din întreaga Muntenie (catagrafiaul din 1798 indică 30.030 de locuitori, în timp ce cea din 1831 număra 10.000 de case şi 60.587 de locuitori).
Încet-încet apar o serie de instituţii de interes (Teatrul Naţional, Grădina Cişmigiu, Cimitirul Şerban Vodă, Societatea Academică din Bucureşti, Societatea Filarmonică din Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Gara de Nord, Grand Hotel du Boulevard, Ziarul Universul, cafenele, restaurante, Grădina Botanică din Bucureşti, Ateneul Român, Banca Naţională, cinematografe) şi inovaţii în materie de tehnologie şi cultură (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai, iluminatul electric, primele linii telefonice).
Municipiul Bucureşti a fost până la instaurarea regimului comunist în România reşedinţa judeţului Ilfov (interbelic). În aceea perioadă era denumit "Micul Paris" datorită asemănării cu capitala franceză, dar care şi-a pierdut farmecul în perioada comunismului. În ultimul timp, dezvoltarea imobiliara a stârnit ingrijorare cu privire la soarta cladirilor de interes istoric din oraş, în special la cele din centrul istoric.[1]
modifică Tratate semnate
- 28 mai 1812 - la sfârşitul Războiului Ruso-Turc, Principatul Moldovei pierde partea sa răsăriteană, Basarabia
- 3 martie 1886 - la sfârşitul războiului între Serbia şi Bulgaria
- 10 august 1913 - la sfârşitul celui de-al Doilea Război Balcanic
- 4 august 1916 - tratatul de alianţă între România şi Antanta (Franţa, Anglia, Rusia şi Italia)
- 6 mai 1918 - tratatul între România şi Puterile Centrale, care nu a fost niciodată ratificat
modifică Populaţie
modifică Evoluţia demografică
modifică Structura etnică şi confesională
În anul 1930:
- Structura etnică era următoarea: 639.040 (dintre care 77,47% români, 10,93% evrei, 3,76% maghiari, 2,22% germani ş.a.)
- Structura confesională: 486.193 ortodocşi (76,08%), 76.480 mozaici (11,96%), 36.414 romano-catolici (5,69%), 12.203 lutherani (1,90%), 12.882 greco-catolici (2,01%), reformaţi (1,14%) ş.a.
În anul 2002, structura confesională era: 1.850.414 ortodocşi (96,05%), 23.450 romano-catolici (1,21%), 9.488 musulmani (0,49%), 7.558 greco-catolici (0,39%), 5.452 penticostali, 4.381 adventişti ş.a.
modifică Comunităţi minoritare
modifică Comunitatea ţigănească
Cea mai numeroasă comunitate minoritară in Bucureşti la recensământul din 2002 a fost comunitatea ţigănească (27.322 persoane, 1.4% din populaţie). În cursul anilor '90 mulţi ţigani au emigrat în Occident. La recensământul din 1992 au fost număraţi 32.984 ţigani.
modifică Comunitatea evreiască
Cea mai numeroasă comunitate minoritară din Bucureşti era odinioară cea evreiască. În 1930 trăiau în Bucureşti 69.885 de evrei, reprezentând 10,93% din populaţia oraşului. Evenimentele celui de-al doilea război mondial şi apoi emigrarea în Israel au dus la scăderea masivă a populaţiei evreieşti din Bucureşti. Pe locul cartierului evreiesc se află astăzi complexul comercial Unirea şi zona adiacentă. În Bucureşti funcţionează în continuare un teatru evreiesc de stat. Continuă să existe mai multe sinagogi şi cimitire evreieşti (unul dintre cimitirele evreieşti este sefard). În 1992 au fost număraţi 3.883 evrei, iar în 2002 2.473 evrei.
_church_in_Bucharest.JPG)
modifică Comunitatea maghiară
Conform datelor recensământului din 1930, în acel an trăiau în Bucureşti 24.052 maghiari, reprezentând 3,76% din populaţia municipiului. Era vorba îndeosebi de secui din judeţul Trei Scaune (azi Covasna).
Comparativ, în anul 1992 trăiau 8.585 maghiari, reprezentând 0,36% din totalul populaţiei oraşului, iar în 2002 5.834 maghiari (0,3%). În Bucureşti funcţionează Liceul Teoretic Ady Endre cu limba de predare maghiară. Casa Petőfi e centrul cultural al comunităţii, unde funcţionează şi biblioteca. În Bucureşti apare cotidianul naţional Új Magyar Szó, iar lunar este editat şi ziarul comunităţii: Bukaresti Közlöny. Biserica Reformată (calvină) din Bucureşti oferă liturghii în limba maghiară. Una dintre cele mai proeminente bucureştence de origine maghiară este cântăreaţa Eva Kiss.
modifică Comunitatea germană
Comunitatea germană datează încă din secolul XVIII, fiind compusă preponderent din negustori saşi. Din acest secol datează şi prima menţiune a unei biserici luterane din lemn. În preajma Primului Război Mondial proporţia germanilor atingea 8%, fiind vorba nu numai de saşi, ci şi de prusieni şi austrieci. În Bucureşti funcţionează Colegiul Goethe (fostul "Liceu Teoretic Hermann Oberth") cu limba de predare germană. De asemenea continuă să existe biserica luterană (evanghelică) cu limba de liturghie germană. La recensântul din 1977 populaţia germană era alcătuită din aproape 8.000 persoane. În 1992 au fost număraţi 4.391 germani, iar în 2002 doar 2.358 germani. Denumirea străzii Lipscani provine de la negustorii din Lipsca.
modifică Comunitatea armeană
O comunitate cu vechi tradiţii culturale şi economice în Bucureşti este cea armeană. În anul 1930 trăiau în Bucureşti 4.748 de armeni, reprezentând 0,74% din populaţia municipiului. La recensământul din 1992 au fost număraţi 909, iar în 2002 doar 815 armeni în Bucureşi. Locuri precum strada armenească amintesc de prezenţa armenilor în oraş. Există o biserică şi un cimitir armenesc în Bucureşti.
modifică Comunitatea greacă
O altă comunitate cu vechi tradiţii în Bucureşti este cea grecească. În 1930 trăiau în Bucureşti 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populaţiei oraşului.
modifică Comunitatea bulgară
Prezenţa unei populaţii bulgăreşti are o vechime de mai multe secole, fiind prezentă încă din sec. XVII-lea, când nişte călugării franciscani bulgari ridicaseră în pe locul actualei biserici Bărăţia din Bucureşti o biserică din lemn. Totuşi, majoritatea bulgarilor din Bucureşti sunt ortodocşi, fiind reuniţi în Biserica ortodoxă bulgarească "Sf. prooroc Ilie". Motivele pentru care bulgarii au sosit în Bucureşti sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale orpeliştii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun - mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autorităţile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la Bucuresti a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Şcoala bulgară cu 3 clase şi un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din Bucureşti continuă să aibă o populaţie numeroasă de bulgari: Giuleşti-Sârbi[2], Dudeşti-Cioplea (în bună parte catolici)[3]. Bulgari trăiesc şi în cartiere din unele sate aflate în preajma Capitalei (în Brăneşti, Bragadiru, Glina, Dobroeşti, Pantelimon, Chiajna, Roşu sau bulgari catolici pavlicheni în Popeşti-Leordeni[4]).
modifică Economie
Bucureştiul este cel mai mare centru economic al României. Acesta realizeaza anual aproximativ 19% din Produsul Intern Brut al României şi împreuna cu Ilfov 21%. În Bucureşti se regăseste cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României excluzand agricultura. Începand cu domeniul serviciilor şi terminând cu construcţile. Întreprinderile constructoare de maşini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, maşini şi utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane şi elicoptere, autobuze). Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcţie, de prelucrare a lemnului. Bucureştiul este un important nod feroviar, rutier şi aerian.
modifică Transport
modifică Transportul public
Sistemul extensiv al transportului public din Bucureşti este cel mai mare din România. Este compus din sistemul de metrou de 62 km operat de către Metrorex şi reţeaua transportului de pe suprafaţă—autobuze (119 de linii[5]), troleibuze (19 de linii[5]), tramvaie (23 de linii[5]) şi metrou uşor—operată de către RATB. Adiţional, funcţionează şi reţeaua minibuzelor private. Există şi companii de taxi (10.000 de taxiuri licenţiate[6]).
modifică Transportul aerian
În Bucureşti există în prezent două aeroporturi funcţionale: Aeroportul Internaţional Henri Coandă (mai demult Otopeni) şi Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu (mai demult Băneasa). Henri Coandă este cel mai mare aeroport al României servind cinci milioane de pasageri în 2007 şi fiind centrul principal pentru operatorul naţional TAROM. De acolo pleacă şi sosesc zilnic zboruri din alte oraşe din România precum şi numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia şi Africa. Aurel Vlaicu este folosit de către companii aeriene low-cost şi pentru a servi avioane charter.
modifică Transportul feroviar
Bucureşti este nodul feroviar principal al companiei naţionale Căile Ferate Române. Cea mai importantă staţie feroviară este Gara de Nord din care pleacă şi sosesc trenuri din diverse localităţi româneşti, precum şi din oraşe din ţări străine: Belgrad, Budapesta, Sofia, Viena, Praga, Moscova, Istanbul, Chişinău ş.a.m.d. Există şi alte gări: Basarab, Băneasa, Obor / Est, Progresul, Titan Sud şi Sud. Din oraş pornesc 8 magistrale feroviare: 300 (Bucureşti-Oradea), 500 (Bucureşti-Băcau-Suceava-Vereşti), 700 (Bucureşti—Brăila-Galaţi), 800 (Bucureşti-Constanţa), 900 (Bucureşti-Drobeta-Turnu Severin-Timişoara-Jimbolia), 901 (Bucureşti-Piteşti-Craiova), 902 (Bucureşti-Giurgiu) şi 903 (Bucureşti-Olteniţa).
modifică Transportul rutier
Elementul de bază al reţelei străzilor urbane din Bucureşti sunt bulevardele de mare circulaţie, care pleacă din centrul urban la suburbii. Axele principale (nord-sud, est-vest, nord-vest-sud-est) şi două inele (interior şi exterior) contribuie la reducerea aglomeraţiei din trafic. Străzile în municipiu sunt de obicei înţesate în timpul orelor de vârf din cauza creşterii numărului maşinilor în anii recenţi. În fiecare zi, peste un milion de vehicule circulă în interiorul oraşului. Aceasta a rezultat în apariţia gropilor, care acum sunt considerate ca fiind cea mai mare problemă de infrastructură a Bucureştiului.
Bucureşti este principalul nod al reţelei drumurilor naţionale române, fiind punctul de începere pentru două autostrăzi (A1 spre Piteşti şi A2 spre Cernavodă, iar autostrada planificată A3 de asemenea va începe din Bucureşti) şi nouă drumuri naţionale (DN1 spre Oradea, DN1A spre Braşov, DN2 spre Suceava, DN3 spre Călăraşi, DN4 spre Olteniţa, DN5 spre Giurgiu, DN6 spre Timişoara şi Cenad, DN7 spre Nădlac şi DN71 spre Sinaia).
modifică Transportul pe apă
În ciuda faptului că se situează pe malurile râului Dâmboviţa, fiindcă acest râu nu este navigabil, Bucureşti nu a funcţionat niciodată ca port, rolul acesta fiind rezervat pentru alte oraşe, precum Constanţa şi Brăila. Totuşi, Canalul Dunăre-Bucureşti de lungime de 73 km, este în curs de construire şi va lega oraşul cu Dunărea şi Marea Neagră. Se aşteaptă ca acest canal să devină o componentă importantă a infrastructurii de transport orăşeneşti.
modifică Administraţie
| România |
 Acest articol face parte din seria: |
|
|
|
|
Politica României · Atlas Portal Politica |
Bucureştiul are un statut special în ţară, fiind singurul oraş care nu aparţine nici unui judeţ. Totuşi, populaţia sa este mai numeroasă decât a oricărui judeţ.
Primăria administrează oraşul şi este condusă de un Primar General (actualmente Sorin Oprescu). Oraşul are o suprafaţă totală de 228 km², pe care se întind 6 sectoare administrative, fiecare conduse de o primărie proprie. Sectoarele sunt dispuse radial (şi numerotate în sensul acelor de ceasornic) astfel încât fiecare să aibă în administraţie o parte a centrului Bucureştiului. Primăria Generală este responsabilă cu utilităţile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetăţeni şi consiliile locale, străzile secundare, parcuri, şcoli şi serviciile de salubrizare.
modifică Sectoarele împreună cu populaţia şi cartierele aflate în administraţie (în 2007)
- Sectorul 1 avea în luna iulie 2007 un număr de 228.629 locuitori şi include : Aviatorilor, Aviaţiei, Băneasa, Bucureştii Noi, Dămăroaia, Domenii, Dorobanţi, Gara de Nord, Griviţa, Victoriei, Floreasca, Pajura, Pipera, Primăverii
- Sectorul 2 avea în luna iulie 2007 un număr de 359.107 locuitori şi include : Pantelimon, Colentina, Iancului, Tei, Fundeni
- Sectorul 3 avea în luna iulie 2007 un număr de 394.812 locuitori şi include : Vitan, Dudeşti, Titan, Balta Albă, Centru Civic
- Sectorul 4 avea în luna iulie 2007 un număr de 301.720 locuitori şi include : Berceni, Olteniţei, Văcăreşti, Timpuri Noi, Tineretului
- Sectorul 5 avea în luna iulie 2007 un număr de 287.480 locuitori şi include : Rahova, Ferentari, Cotroceni
- Sectorul 6 avea în luna iulie 2007 un număr de 360.638 locuitori şi include : Drumul Taberei, Ghencea, Militari, Crângaşi, Giuleşti
modifică Lista primarilor de sectoare aleşi în 2008
Lista cu numele primarilor de sectoare aleşi în 2008:
- Sectorul 1: Andrei Ioan Chiliman
- Sectorul 2: Neculai Onţanu
- Sectorul 3: Liviu Gheorghe Negoiţă
- Sectorul 4: Cristian Popescu-Piedone
- Sectorul 5: Daniel Marian Vanghelie
- Sectorul 6: Cristian Constantin Poteraş
modifică Zona metropolitană
Zona metropolitană Bucureşti (pe scurt ZMB) cuprinde actualmente aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Conform proiectelor Primăriei Bucureşti, ZMB urmează să fie mărită astfel încât să cuprindă 94 de unităţi administrativ - teritoriale, întinse pe circa 5.000 Km2.
modifică Steme şi steaguri
modifică Instituţii, monumente şi obiective turistice
În Bucureşti îşi au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul şi Preşedinţia României. De asemenea, îşi au sediul numeroase instituţii de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învăţământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată în 1867, circa 8 milioane volume; Biblioteca Naţională, fondată în 1955, 7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2 milioane volume, incendiată în timpul Revoluţiei din 1989), ş.a.m.d.
Parcurile mai importante din oraş sunt Parcul Herăstrău (187 ha), Parcul Cişmigiu (13 ha), inaugurat în anul 1860, Parcul Tineretului (200 ha) şi Parcul Carol (36 ha), inugurat în 1906.
modifică Arhitectură
Substanţa medievală a Bucureştiului a fost de-a lungul timpului grav afectată de distrugeri şi incendii. În plus, oraşul a pierdut în mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, şi în decursul campaniei de "urbanism" iniţiate în secolul trecut de Nicolae Ceauşescu. Din nucleul oraşului medieval de pe malurile Dâmboviţei s-au păstrat vestigiile Curţii Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domnească Buna Vestire, care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidenţiat printr-o turlă. Faţada trădează unele influenţe moldoveneşti, dar zidăria formată din asize de cărămidă alternând cu porţiuni acoperite de mortar, imitând piatra făţuită, aparţine deja formelor tipice arhitecturii Ţării Româneşti. Portalul vestic cu decoruri în stil baroc brâncovenesc a fost aşezat mai târziu, în 1715, în timpul scurtei domnii a lui Ştefan Cantacuzino. În proscomidie s-au păstrat picturi murale din vremea edificării şi din 1714/15, iar restul bisericii adăposteşte picturi murale ale artiştilor academişti Constantin Lecca şi Mişu Popp, din 1852. Turla a fost înlocuită în 1914.
modifică Secolele XVI-XVII (mănăstiri şi biserici)
Mănăstirea Radu Vodă (Sfânta Troiţă) a fost ridicată pe vremea lui Alexandru II Mircea (1568-1577), dar a fost distrusă deja în 1595 de Sinan Paşa, pentru a fi în secolul al XVII-lea reconstruită şi fortificată de către Radu Mihnea (1613-1620) şi Alexandru Coconul (1623-1627). Atât elementele tradiţionale (planul triconc, turla pe naos), cât şi pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influenţate de formele bisericii mănăstirii din Curtea de Argeş. Decorul faţadelor este format din două registre de arcaturi din ciubuce, despărţite de un brâu median.
Din ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă, ctitoria marelui domnitor (1589-1591), s-a păstrat doar biserica de plan triconc tip Vodiţa II, care reprezintă prin pastoforiile supralărgite, cele două turle pe proscomidie şi pe diaconicon şi prin împodobirea faţadelor de cărămidă cu două registre de arcade oarbe o capodoperă a arhitecturii munteneşti. Construcţia a fost, împreună cu turnul-clopotniţă din secolele XVI-XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă.
Din secolul al XVI-lea datează şi biserica mănăstirii Mărcuţa (